Ziua 1.
Sună telefonul.
- Alexandra-de-la-alte-povesti, du-te că te așteaptă un curier la poartă.
- Ce? Pentru mine? Și cum au numărul tău?
- Nu știu, fugi.
- OK. Merci, pa.
- Pa.
Iau cheile și un pix. Ajung la poartă, curierul era puțin nerăbdător.
- Cum vă numiți?
Notează pe o foaie, pe gard. Gardul e la înălțimea perfectă pentru a se scrie pe el. Îi spun numele.
- CNP-ul?
- Uhmmm… Îl știu, dar faptul că ești pe grabă și nu prea prietenos mă face să uit numerele. Stați așa că nu îl știu, mă duc după buletin.
- Număr? Serie?
- Nu.
Fug înapoi, îmi iau portofelul din geantă. Îi spun CNP-ul, semnez. E un plic pentru mine. Conține următoarea vedere (vedere?)
Textul de pe spate: Idei simple care păreau imposibile, dar care au revoluționat lumea în care trăim. Cum ar fi viața fără ele acum? Răspunsul meu pe moment: Seacă.
Ziua 2, ora 10 sau 11, nu mai țin minte exact, oricum de dimineață.
Ding Dong! Iese o colegă și apoi îmi arată prin geam un plic.
- E pentru tine.
- Ah, merci mult. Dacă știam, ieșeam eu.
- Nu-i nimic, cu plăcere.
Tehnologia nu stă pe loc, în fiecare zi se scrie o pagină nouă. Oare ce urmează?
În gândul meu era: Știu că în fiecare zi se scrie o pagină nouă… chiar eu o scriu într-un fel 
Ziua 3.
Ding Dong! Mă uit pe geam și-s pregătită. Văd curierul, fug la geantă după buletin și un pix.
- CNP?
De data asta eram înarmată cu tot ce trebuie. Semnez, îmi greșesc propria semnătură, nu contează. Iau plicul, fug să îl deschid…
[Cele două poze au apărut și pe pagina de Facebook TimeForAds . Continuarea poveștii o veți putea citi pe TimeForAds.ro joi, săptămâna viitoare, până atunci vreau să îmi spuneți ce credeți că era în al 3lea plic 
]